Dosarul Eliade. Niet! Partea a doua, vol. VII (1944-1967)
Mircea Handoca: Volumul de fata reprezinta partea a doua din dosarul anilor 1944-1967. Este – asa cum am vazut – cea mai neagra epoca din receptarea in Romania a operelor sale. Paradoxal, aceasta perioada corespunde impunerii pe plan mondial a istoricului religiilor si orientalismului (partial si a scriitorului). Numele lui Eliade figureaza in dictionare si enciclopedii. Incep onorurile: membru al unor Academii, doctor honoris cauza al unor Universitati de prestigiu. Am grupat intre copertele prezentei carti o mica parte a scrisorilor primite, ilustrata uneori si prin facsimile. Corespondenta are o inestimabila valoare documentara. Lasind la o parte cele citeva epistole protocolare, corpusul epistolar al celui ce-a dat o noua viata Maitreyi-ei este unic. De peste trei decenii achizitionez asemenea texte. Sute de scrisori mi-au fost daruite (originalele sau fotocopiile). Am publicat pina in prezent trei volume din aceasta corespondenta, urmind ca in anii viitori (daca zeii ne vor fi favorabili!) sa apara altele cinci.Expeditorii misivelor antologate sint personalitati de prim rang – istorici ai religiilor, sociologi, psihologi, antropologi, orientalisti, scriitori: Gaston Bachelard, Charles Baudouin, Georges Dumezil, Otto Hofler, Carl Hentze, Vintila Horia, C.G. Juung, Karl Kereny, Joseph Kitagawa, Alf Lombard, Henri de Lubac, Ernesto de Martino, Giovanni Papini, Jean Paulhan, Raymond Queneau, Louis Renou, Mac Ricketts, Giuseppe Tucci, George Uscatescu, Geo Widengren, Stig Wikander. Epistolierii romani alesesera exilul: Victor Buescu, Alexandru Busuioceanu, Horia Stamatu, Ionel Perlea, Vasile Posteuca, Dan Petrasincu, Horia Roman, Petre Sergescu. Singurul aflat in tara e Petru Comarnescu. Din scrisorile lui intrezarim o iminenta «schimbare a macazului» in ceea ce priveste receptarea in tara a operelor lui Mircea Eliade.Prin definitie corespondenta (ca si memoriile) are un caracter subiectiv. E posibil ca unele pareri ale expeditorului sa nu corespunda cu ale noastre. S-ar putea ca, uneori, sa intrevedem manifestari ale birfei sau invidiei. Totusi, aceste marturii (scrise fara intentia de a fi vreodata date publicitatii) au drept trasatura esentiala autenticitatea. Scrisorile reconstituie viata zilnica, preocuparile, gindurile si visurile celor al caror drum s-a intretaiat cu cel al lui Mircea Eliade. Buni prieteni sau numai cunoscuti, ei impartasesc proiectele, solicita sfaturi, emit judecati de valoare, relateaza amanunte privitoare la desfasurarea conferintelor si congreselor. Munca organizatorica depusa de Mircea Eliade pentru redactarea revistei Luceafarul la Paris, contributia sa la injghebarea bibliotecii cu carti romanesti de la Freiburg, participarea la celebrele Recontres Internationales de la Geneva, date despre geneza unor opere majore si articole, amanunte despre inceputul profesoratului la Chicago – iata citeva din aspectele concrete oferite de prezenta antologie. Spre deosebire de volumul anterior, unde am intilnit atacuri furibunde si inversunate, paginile urmatoare sint in exclusivitatea lor elogioase. «Adversarii» sa nu se enerveze prea tare. In Culegerile urmatoare vor gasi si numeroase materiale contra.Am reprodus in volumul de fata facsimilele aflate in arhiva noastra. Versiunea romaneasca ne apartine. Nu am mai adaugat varianta in limbi straine cind a fost publicata ca atare in alte carti sau reviste.
- Autori: Mircea Handoca
- Editura: Curtea Veche
- Anul aparitiei: 2003
- ISBN: 973-669-008-3
- Numar de pagini: 216
- Categorie: Altele