Comunicare si metacomunicare. Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana.

Descriere: Comunicarea, în adolescenţă
Vârsta învecinată cu maturitatea, adolescenţa, împrumută ori transferă către aceasta trăsături care o definesc în contextul devenirii umane. Pragul pare a fi dat de probele de la sfârşitul anilor de liceu, în cuprinsul unui examen care s-a numit şi se numeşte bacalaureat, dar într-o vreme a inclus chiar cuvântul-cheie: ,,examen de maturitate". Una dintre condiţiile admiterii în această treaptă este etalarea competenţelor de comunicare orală şi scrisă în limba naţională. "Proba orală", cum e cunoscută îndeobşte, a cunoscut si ea prefacerile impuse de
dinamica vieţii, de la configuraţia unui examen cu toate exigenţele lui până la o probă cvasiformală, controversată în lumea profesorilor de specialitate, părinţilor şi chiar candidaţilor. (Numerele din "Tribuna învaţământului" apărute după aşa-zisul examen de competenţe lingvistice din 2010 au cuprins, fără excepţie, texte care blamează noua formulă
de organizare a probei orale.)
Dascălii de limba şi literatura română au luat dintotdeauna în serios răspunderea pregătirii adolescenţilor în planul obţinerii competenţelor şi performanţelor lingvistice şi, apoi, al măsurării acestora. Laura-Irina Gavriliu ne propune şi o lucrare în acest sens: "Comunicare şi
metacomunicare. Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română"
(Bacău, Editura ROVIMED PUBLISHERS, 2010; consultanţi ştiinţifici, prof.univ.dr. Luminita Hoarta-Carausu şi conf. univ. dr Ioan Dănilă). Cu subtitlul "Bacalaureat – Proba A" şi cu o structurare pe principiul multum in parvo, autoarea izbuteşte ca în circa 90 de pagini A4 să sintetizeze o problematică vastă, fără a face concesii conţinutului. Dimpotrivă,
performanţa de a organiza totul în numele eficienţei didactice face ca lucrarea să atragă marea masă a liceenilor din clasele terminale către un domeniu aparent arid, dar cu priză la tineri, dacă este prezentat logic si argumentat. Chiar autoarea îşi înscrie cartea în câmpul didacticii
lingvistice, ,,fiind orientată către un public pentru care studiul limbii materne reprezinta o preocupare prioritara".
Constatând că adolescenţii sunt mai puţin familiarizaţi cu conceptele fundamentale, autoarea le prezintă într-o primă secvenţă, pe baza bibliografiei de la noi şi din străinătate.
Actele de limbaj, de pildă, după J.L. Austin (,,Cum să faci lucruri cu vorbe"; trad., 2005), se află la graniţa dintre semantică şi logică. Strict lingvistic, mesajul "Taurul a scăpat" adună trei cuvinte, cu sens (actul locuţionar), întelese de receptor (actul ilocuţionar) si determinante
pentru a-l influenţa pe acesta (actul perlocuţionar). Structural, discursul ascultă de ,,trei principii generale (de cooperare, de pertinenţă şi de sinceritate) şi de tot atâtea legi specifice – a informativităţii, a exhaustivităţii şi a modalitaţii-, între care prima este esenţială în învăţamânt, câtă vreme orice enunţ ,,trebuie să aducă informaţii noi destinatarului (Dominique Maingueneau; trad., 2008).
Competenţa de comunicare sau competenţa lingvistică (Eugen Coşeriu) se referă la ceea ce este definitoriu pentru procesul de învăţare la limba si literatura română: înţelegerea/ receptarea/ decodificarea unui mesaj dat şi, imediat, interpretarea/ producerea/ exprimarea unui nou mesaj, propriu, argumentând interiorizarea conţinutului acestuia. Până la Roman
Jakobson, teoria comunicării recunoştea, prin Karl Bühler, doar emiţătorul, receptorul şi obiectul la care se referă mesajul, nesocotind contextul, adică situaţia de comunicare. Astăzi dispunem de şase funcţii ale limbii, axate pe tot atâţia factori ai comunicării: contextul (funcţia referenţială/ denotativă/ informativă/ cognitivă), receptorul (funcţia conativă/
apelativă/ persuasivă/ retorică/ imperativă), contactul/ canalul (funcţia fatică/ de control), codul/ limba (funcţia metalingvistică/ metalinguală/ metasemiotică). Aşadar, situaţia de comunicare priveşte cadrul, haina actului de limbaj. În raport cu aceste realitaţi, Laura-Irina Gavriliu prezintă tipologia textelor după relaţia emiţător-receptor (dialogurile si
monologurile), după canalul de transmitere (texte scrise, texte orale), după stilul funcţional (juridico-administrative, ştiinţifice, publicistice, epistolare, beletristice), după obiectul si forma comunicării (texte ficţionale, nonliterare; texte ficţionale literare; texte de graniţă; texte
nonliterare nonficţionale), după scopul pentru care sunt scrise (texte narative, texte descriptive, texte explicative, texte argumentative). Partea cea mai utilă elevului aflat în pragul examenului de bacalaureat este cea intitulată ,,Aplicaţii, cu enumerarea etapelor alcătuirii şi prezentării unui discurs (pp. 65-66) şi cu sugestii de interpretare (pp. 67-82). Sunt
discutate texte de M. Sebastian (Jurnal), Eugen Simion (Dimineaţa poeţilor), Vlad Georgescu (Istoria românilor) şi un minieditorial din săptămânalul ,,Şapte seri. Stăpână pe arta dialogului magistru-discipol/ profesor-elev, autoarea pune întrebări şi formulează răspunsuri:
,,Ce poţi deduce despre autorul textului? ,,Cui se adresează textul? ,,Ce poţi deduce despre situaţia de comunicare? ,,Ce tip de text este acesta? Cititorul se înarmează astfel cu o posibilă grilă de interpretare a oricărui text, ceea ce îi creează disponibilitatea spre producerea de metatexte.
Formarea capacităţii de receptare a mesajului oral/ scris şi, respectiv, a capacităţii de exprimare a unui mesaj oral/ scris – obiectivele-cadru ale predării-învăţării-evaluării la limba şi literatura română, de la grădiniţă până la facultate şi, de ce nu, pentru toată viaţa – sunt de recunoscut în toată lucrarea Laurei Gavriliu, constituindu-se într-un necesar ghid pentru elev şi profesor.
Conf. Univ. Dr. Ioan Danilă
CUPRINS
În loc de prefaţă: Comunicarea, în adolescenţă……………………………7
I. Concepte fundamentale
I.1. Teoria actelor de limbaj…………………………………………………….9
I.2. Condiţii de reuşită…………………………………….12
I.3. Legile discursului…………………………………………………19
I.4. Presupoziţii şi subînţelesuri……………………………………24
I.5. Competenţa de comunicare…………………………………………….30
I.6. Situaţia de comunicare……………………………………..34
I.6.1. Analiza conţinutului şi a formei comunicărilor. Perspective metodologice…..35
I.6.2. Definirea situaţiei de comunicare……………………………………..36
I.6.3. Elementele componente ale comunicării………………………………..42
I.7. Tipuri de texte
I.7.1. Termenul ,,text…………………………………………………..46
I.7.2. Tipologia textelor…………………………………………..46
După relaţia emiţător-receptor
Dialogurile ………………………………………………………………………….46
Monologurile …………………………………………………………………46
După canalul de transmisie…………………………………………….46
Texte scrise …………………………………………………………………………47
Texte orale …………………………………………………………………………..47
După stilul funcţional Juridico-administrative……………………………47
Ştiinţific………………………………………………………………48
Publicistic ……………………………………………………………………………48
Epistolar ……………………………………………………………………………..49
Beletristic ……………………………………………………………………………50
După obiectul şi forma comunicării
Texte ficţionale, nonliterare……………………………………………………50
Texte ficţionale literare………………………………………………………….51
Texte de graniţă…………………………………………………………………….51
Texte nonliterare nonficţionale……………………………………………….52 După scopul pentru care este scris
Text narativ………………………………………………………………………….52
Text descriptiv…………………………………………………….53
Text explicativ……………………………………………………………………..54
Text argumentativ…………………………………………………………………55
Aplicaţii……………………………………………………………………………….64
II. Care sunt etapele alcătuirii şi prezentării unui discurs……………….67
III. Sugestii de interpretare……………………………………69
IV. Bibliografie…………………………………………………….85

  • Autori: Gavriliu Laura-Irina
  • Editura: Rovimed
  • Anul aparitiei: 2010
  • ISBN: 978-606-583-068-4
  • Numar de pagini: 88
  • Categorie: Manuale scolare, pedagogie

Pret: 15,00 RON